De ce e poezia atât de frumoasă?
În opinia mea, poezia este cea mai
puternică armă în faÈ›a neliniÈ™tii interioare.
De-a lungul vieÈ›ii mele, de fiecare dată când am
simțit nevoia să mă descarc, versurile au fost acolo
pentru mine - prin ele am realizat lucruri noi, am analizat
perspective noi, diferite de cele cu care eram obișnuit. Pot spune chiar că poezia m-a ajutat să trăiesc viața altfel.
Și nu doar o dată!
​
Câteva dintre poeziile mele:
1. Odă Soarelui
O, soare, ce mândru te nalÈ›i
Deasupra cerului albastru
Ce lumină, ce căldură
Este în a ta alură
Cum te nalți deasupra mea
Mă îmbăiezi în lumina ta
Și mă umpli tot de viață
De la sol până la față
​
Și totul din jurul meu
Flori, insecte, chiar și eu
Sunt în viață căci exiÈ™ti
Și cu razele-ți ne piști
​
În fiece dimineață,
Ne aduci mereu la viață
Ești de ce și pentru ce
Fără tine, nimic nu e
Nu e lumină pe lună
Nu e urmă de furtună
Natura nu înfloreÈ™te
Nimeni nu se mai iubește
Pentru asta-ți mulțumesc
Că-mi dai șansa să trăiesc
Și să-ți scriu o poezie
Nici nu È™tii cu ce mândrie
​
Redactez acest poem
EÈ™ti al meu ghid în etern
Te ador, soarele meu
Peste lume, tu ești zeu.
Mulțumesc.
2. Ce e amorul?
Ce e amorul?
Nici nu știu...
E suferință-n pardesiu
E moarte-n straie roz de bal
E galben cu tente de gri pal
E È™oapte spuse-n întuneric
E-n luminiÈ™ un dans feeric
E glasu-a mii de soprane
E poezii, sute-n mormane
E o pisică jucăușă
E plânsul tăcut de după ușă
E viața așa cum o trăim
Amor e faptul că iubim
E tot ce sunt și tot ce ești
E tot ce văd È™i ce gândeÈ™ti
Amor e-n fiece obiect
E calitate și defect
Iubesc amorul negreșit
Căci el se pierde-n infinit
Căci el e totul și mai mult
E È™i sfârÈ™it, È™i început.
3. Un vârtej aleatoriu
Suflul infinit pe frunzele de smarald,
Arsura neîncetată pe asfaltul gri È™i cald,
Urletul distant al mașinilor poluante,
Croncănitul funebru al ciorilor enervante,
Toate mă fac să tânjesc după ceva mai mult
Mai mult decât ele, mai mult decât ce sunt
Mai mult decât ce-am fost sau sunt sau voi fi
Și nu îndrăznesc doar măcar a gândi
Un viitor superior, un viitor mai presus
Decât ceea ce am, È™i chiar nimic în plus
DeÈ™i poate vreau, însă sunt incapabil
Deși poate pot, dar este pur inefabil
Sunt într-un labirint al vieÈ›ii cotidiene
Prins între cafele È™i matinale migrene
Nu È™tiu de am să scap È™i sper numai în vis
Căci ce-mi doresc e numai un mic paradis
interzis.