

De la Grecia Antică la Regatul Unit, poezia a avut diferite forme și roluri.
1. Poezia epică

poveștilor cu eroi generațiilor tinere, inspirându-i și motivându-i. Totodată, figurile eroice uneau națiunea, făcându-i pe greci patrioți și mândri de poporul lor. Exemple de astfel de poezii sunt Iliada și Odiseea, scrise de Homer, care prezintă numeroase bătălii, precum cea din Troia. În cadrul teatrelor grecești,
Apărută inițial în Grecia Antică, era deseori destinată punerii în scenă în cadrul teatrelor grecești și avea ca scop transmiterea
actorii purtau măști pentru a diferenția diferitele personaje.
2. Balada
Încă din timpurile medievale, poezia lirică a fost importantă pentru societate - era scurtă, ușor de reținut, iar deseori regii angajau barzi pentru a le cânta diferite poeme. Una dintre cele mai întâlnite forme de poeme era balada, similară cu poezia epică, dar cu elemente de prozodie, versurile fiind grupate în catrene.

3. Sonata
Apărută în Italia în secolul 13, sonata este o poezie romantică, cu o rimă specială, preluată ulterior de Shakespeare și „anglicizată” de la versiunea ei inițială, destinată limbii italiene. În total, Shakespeare a publicat 154 de sonete.
fragment din Sonata nr. 18
Shall I compare thee to a summer’s day?
Thou art more lovely and more temperate:
Rough winds do shake the darling buds of May,
And summer’s lease hath all too short a date;
4. Iluminismul
În secolul XVII-XVIII, iluminismul apare ca o reacție împotriva romantismului, căci dintr-odată artiștii nu mai erau interesați de misterul iubirii, ci își puneau întrebări filosofice, pe teme precum viața de după moarte, efemeritatea ființei umane sau nemurirea universului.

5. Romantismul
După iluminism, poeziile romantice revin - însă nu mai sunt caracterizate de sonete; își păstrează caracterul liric și motivele, însă devin mai romantice, mai personale și mai puțin rigide(sonata avea o rimă impusă).
6. Transcendentalismul
La mijlocul secolului XIX, mai mulți artiști americani încep să-și exprime nemulțumirea pentru lipsa individualității și îndoctrinarea inevitabilă a individului în societatea de la vremea aceea. Astfel, poeți precum Henry David Thoreau sau Ralph Waldo Emerson au promovat prin operele lor auto-educarea populației, încurajând lumea să facă propriile decizii și să își asculte intuiția. Acest curent a introdus poezia cu rimă albă, poeții îndepărtându-se de îngrădirile rimei și individualizându-și arta prin propriile cuvinte.

7. Modernismul
De la începutul secolului XX până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, moderniștii au creat poezii similare cu arta cubistă - încercau mai multe perspective pentru a evidenția același lucru. Limba însăși devine un sentiment în poeziile moderniste, nu se bazează doar pe descriere ci pe emoțiile transmise prin ea.

După modernism, poezia devine din nou individualizată, rima albă devine din nou populară; poezia este folosită ca o metodă de a transmite idei, nemulțumiri sau aprecieri. În America, poezia devine o „armă” politică.