De la Grecia Antică la Regatul Unit, poezia a avut diferite forme și roluri.
1. Poezia epică
poveÈ™tilor cu eroi generaÈ›iilor tinere, inspirându-i È™i motivându-i. Totodată, figurile eroice uneau naÈ›iunea, făcându-i pe greci patrioÈ›i È™i mândri de poporul lor. Exemple de astfel de poezii sunt Iliada È™i Odiseea, scrise de Homer, care prezintă numeroase bătălii, precum cea din Troia. În cadrul teatrelor greceÈ™ti,
Apărută iniÈ›ial în Grecia Antică, era deseori destinată punerii în scenă în cadrul teatrelor greceÈ™ti È™i avea ca scop transmiterea
actorii purtau măști pentru a diferenția diferitele personaje.
2. Balada
Încă din timpurile medievale, poezia lirică a fost importantă pentru societate - era scurtă, uÈ™or de reÈ›inut, iar deseori regii angajau barzi pentru a le cânta diferite poeme. Una dintre cele mai întâlnite forme de poeme era balada, similară cu poezia epică, dar cu elemente de prozodie, versurile fiind grupate în catrene.
3. Sonata
Apărută în Italia în secolul 13, sonata este o poezie romantică, cu o rimă specială, preluată ulterior de Shakespeare È™i „anglicizată” de la versiunea ei iniÈ›ială, destinată limbii italiene. În total, Shakespeare a publicat 154 de sonete.
fragment din Sonata nr. 18
Shall I compare thee to a summer’s day?
Thou art more lovely and more temperate:
Rough winds do shake the darling buds of May,
And summer’s lease hath all too short a date;
4. Iluminismul
În secolul XVII-XVIII, iluminismul apare ca o reacÈ›ie împotriva romantismului, căci dintr-odată artiÈ™tii nu mai erau interesaÈ›i de misterul iubirii, ci îÈ™i puneau întrebări filosofice, pe teme precum viaÈ›a de după moarte, efemeritatea fiinÈ›ei umane sau nemurirea universului.
5. Romantismul
După iluminism, poeziile romantice revin - însă nu mai sunt caracterizate de sonete; îÈ™i păstrează caracterul liric È™i motivele, însă devin mai romantice, mai personale È™i mai puÈ›in rigide(sonata avea o rimă impusă).
6. Transcendentalismul
La mijlocul secolului XIX, mai mulÈ›i artiÈ™ti americani încep să-È™i exprime nemulÈ›umirea pentru lipsa individualității È™i îndoctrinarea inevitabilă a individului în societatea de la vremea aceea. Astfel, poeÈ›i precum Henry David Thoreau sau Ralph Waldo Emerson au promovat prin operele lor auto-educarea populaÈ›iei, încurajând lumea să facă propriile decizii È™i să îÈ™i asculte intuiÈ›ia. Acest curent a introdus poezia cu rimă albă, poeÈ›ii îndepărtându-se de îngrădirile rimei È™i individualizându-È™i arta prin propriile cuvinte.
7. Modernismul
De la începutul secolului XX până la sfârÈ™itul celui de-al Doilea Război Mondial, moderniÈ™tii au creat poezii similare cu arta cubistă - încercau mai multe perspective pentru a evidenÈ›ia acelaÈ™i lucru. Limba însăși devine un sentiment în poeziile moderniste, nu se bazează doar pe descriere ci pe emoÈ›iile transmise prin ea.
​
După modernism, poezia devine din nou individualizată, rima albă devine din nou populară; poezia este folosită ca o metodă de a transmite idei, nemulÈ›umiri sau aprecieri. În America, poezia devine o „armă” politică.